“Afară gardu’ și-năuntru leopardu’ “
Mi-au scris prea mulți oameni în ultima vreme despre subiectul acesta, așa că nu îl pot ignora.
Mergem la interviuri extrem de faine, în care ne e prezentată o cultură mișto, fix așa cum am visat noi că meritam. Și după ce negociem cu noi intern că e cazul să facem o schimbare, pe care o tot amânam de ceva ani, într-un final acceptăm oferta.
Povestim la toată lumea că mergem la compania X și că abia așteptăm să începem, că oamenii-s faini și compania fix așa cum trebuie, nu cum ai avut tu “bafta” până acum.
Nici bine n-ai început jobul și deja povestești de “noi”. “Noi” recrutăm, “noi” anul acesta vrem să.. “…noi noi noi.
Și apoi începi pe bune.
Intri în pâine cum s-ar zice.
Da’ ce te faci dacă pâinea-i plină de mucegai?
Ce te faci când ajungi acolo și vezi că nimic din ce s-a povestit la interviu, din ce se vede în social media, nu e adevărat?
Ce te faci când vezi că programul de lucru “flexibil” e de fapt o încălcare serioasă a dreptului tău la repaus, mascată sub forma unor “urgențe” ? Ale naibii urgențe….apar non stop…zici că lucrezi la Triaj la Spitalul Universitar sau la Ministerul Apărării Naționale.
Ce organizație e asta, când managerul la ora 19:00 (deci la o ora după ce ai terminat programul) te somează “urgent” într-un meet ca să aliniați fonturile într-un excel? (caz adevărat). Ce din acțiunea asta nu putea aștepta până a doua zi la 9?
De ce trebuie să plătească partenerul tău, copii tăi, tu …chiar și cățelul, prețul incapacității de organizare a unui manager?
Ce te faci când compania ar trebui să te pregătească pentru rolul pe care îl ocupi…dar n-are nimeni timp de tine? Nu ți se spune cine e responsabil și de ce, unde găsești informațiile necesare desfășurării activității și toată lumea crede că visezi tu noaptea de ce ești responsabil.
Și cu toate astea, la vreo lună de când lucrezi, ți se spune că se așteptau la mai mult de la tine, că deh … de-aia te-au angajat.
De ce ajungem în astfel de situații?
Pentru că ne îndrăgostim de culturi organizaționale pictate frumos prin acțiuni de employer branding. Și ne trezim când dăm cu nasul de climatul organizațional.
Să explicam.
Cultura organizațională însumează valorile, normele, procedurile și procesele unei organizații. Adică “cum am vrea noi să facem lucrurile pe aici” .
Climatul este mai degrabă modul în care simțim, percepem organizația. Care e moralul oamenilor din companie? Adică “cum se fac și se simt de fapt și de drept lucrurile pe aici? “
De aceea probabil ai o companie ce vorbește non stop despre importanța echilibrului viață persoanala și viață profesională, dar climatul nu susține ce se verbalizează pentru că nu există poate suficienți membrii în echipe și de aceea un angajat ajunge să fie responsabil de 2-3 roluri.
Ce pățim de obicei în astfel de situații?
Unii dintre noi intră în fenomenul de supra-adaptare. Adică ne bagăm și noi alături de ceilalți în centrifugă.
Asta se întâmplă de obicei cu aceia dintre noi obișnuiți cu medii de acest gen, toxice și mai ales acelora dintre noi ce nu am intrat într-o etapă de dezvoltare a stimei de sine. Adică nu știm încă cine suntem cu adevărat și ce meritam.
Mai mult…posibil ca toate astea să ni se pară normale….dacă modul acesta de a munci este singura realitate pe care am cunoscut-o în alte companii.
Alții nu stau mai mult de 2 -3 luni în astfel de companii. Se prind repede de situație și își fac bagajele rapid.
Mai sunt și unii care își activează modul “salvator” și își asuma ei că vor schimba compania. Tare periculoasă misiune. Și de cele mai multe ori soldată cu un burnout .
Probabil ar mai fi categoria celor ce învață să pară busy, așa cum o cere organizația și “fura curent” în stil barbar. Da, da…mai sunt și oamenii ce doar se fac că muncesc :)).
Cum evitam să ne îndrăgostim de companii goale pe dinăuntru?
Învățam să “investigăm” mai profund.
Dacă mergi la interviu fizic, după interviu mergi la locul de fumat. Stiu că nu e frumos, dar trage un pic cu urechea. Despre ce vorbesc oamenii? Despre cât de horror e sefu’? Despre cât de obosiți sunt?
Sau povestesc ce film au văzut aseară, ce au mai gătit și unde merg în concediu?
Cum arată oamenii din birouri? Cei cu care NU ai interviu și nu s-au pregătit să te impresioneze?
Aleargă ca o găină fără cap de la o imprimantă la alta de parcă lucrează toți la Pentagon? Sau simți atmosfera relaxată și colegialitatea?
Dacă n-ai acces astfel, scrie-le pe LinkedIN câtorva din angajații din compania cu pricina înainte să accepți oferta. Spune-le că te gândești dacă să vii la ei și întreabă-i: cum e deosebită compania asta? Cum contribuie compania la împlinirea lor personală?
Investighează un pic mai departe de Likes pe Facebook și videos drăguțe pe Linkedin. O companie nu e numai despre ce vedem afară.
Frumusețea vine din interior. Și la individ…și în employer branding!
Fii sincer….de câte ori te-ai găsit în situații ca cea de mai sus?
Ai tot încercat să schimbi mediul, sperând la mai mult, însă ajungi mereu, cam în același punct.
Stiu că iți e greu să crezi asta, dar și tu contribui la situația în care te afli. Cel mai probabil pentru că încă nu ai înțeles cine ești cu adevărat, ce meriti și cum să iți stabilești și exprimi standardele de muncă.
Pentru cei ce se confruntă cu astfel de probleme am creat un program personalizat, menit să te ajute să aduci echilibrul mult dorit între viață personală și profesională și să înveți să faci strategie de carieră.
Descoperă programul ce a transformat viață personală și profesională a sute de oameni: Unlock Change
Cu drag, Andra
Programe
Citește și alte articole pentru tine
Distribuie articolul
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on email
