HR-ul: una din cele mai predispuse meserii la burnout

Andra Pintican

Andra Pintican

HR-ul, industria unde oamenii lucrează cu oameni. De-ar fi totul atât de simplu…

Știm cu toții că oamenii din HR folosesc o mulțime de tool-uri, fac analiză de date, se ocupă de partea administrativă (în cazul unor angajatori, o fac pe toată) și câte alte lucruri nu le cad în sarcină, pe lângă principalele task-uri, acela de a avea grijă de toți angajații și de a menține o relație armonioasă între aceștia și organizație.

Deci, nu este de mirare dacă vom atinge un subiect mai delicat, și totuși atât de real, anume burnout-ul. Cuvântul de care toți ne temem, stare prin care mulți din noi trecem, uneori fără sa conștientizăm, și pe care este întotdeauna mai bine să-l prevenim și mai corect să-l realizăm, decât să-l trecem cu vederea și să ne bazăm că va trece de la sine. În materialul următor voi explica conceptul, cauzele, simptomele și tratamentul său, încă din faze incipiente până la recuperarea completă.

Ce este burnout-ul?

Pe scurt, ca o primă definiție generică, burnout-ul este un sindrom psihologic ce apare ca un răspuns al expunerii prelungite la factori interpersonali cronici de stress, în cadrul jobului. Sună pompos, dar în realitate nu este atât de greu de explicat.

În primul rând, burnout-ul nu este stress, nu putem pune semnul de egalitate între cele două noțiuni. Da, desigur, stress-ul este un factor determinant, însă nu doar acesta contribuie la apariția și dezvoltarea burnout-ului. Prea mult volum de muncă, epuizare, presiune, chiar și cinism, toate acestea vor determina intrarea în starea de burnout, mai devreme sau mai târziu. Uneori nici nu e nevoie de un volum mare de munca pentru a intra în burnout. E suficient să muncești un program normal, făcând ceva total contrar valorilor tale morale. 

De ce apare burnout-ul?

Pentru a începe să răspundem la această amplă întrebare, trebuie să facem distincția între două concepte complet diferite, ce ajung să se întrepătrundă, în fazele avansate ale stării: cine suntem și ce trebuie să facem. Persoana ce ne definește, versus task-urile ce ne cad în sarcină. Acestea nu sunt și nu vor fi vreodată același lucru. Parafrazând un cunoscut film al anilor ‘90, tu nu ești jobul tău.

Atunci când un angajat ajunge în punctul în care lasă titulatura jobului, atribuțiile de muncă, presiunea șefilor sau deadline-urile, să îl definească, atunci esența a ceea ce suntem cu adevărat se estompează și muncitorul din noi preia conducerea. Supus, stresat, presat, mereu în tensiune, mereu cu gândul că n-a făcut îndeajuns în cele 8 ore (care, știm prea bine, sunt vreo 10 de fapt…).

Burnout-ul, desigur, nu apare doar cu voia noastră. Uneori se poate întâmpla pe nesimțite, datorită multor factori concurenți, printre care enumerăm:

  • Factori de job: ore lungi, salarii mici, discrepanțe între taskuri și training etc.
  • Factori organizaționali: mediu toxic, responsabilitate fără autoritate, tratament injust, conflict de valori etc.
  • Factori sociali: competiția din piață, lipsa comunității etc.
  • Factori personali: țeluri nerealiste, supoziții nefondate despre mediu sau oameni, conflicte interne etc.

Cum se manifestă burnout-ul?

Reacția la toți stimulii enumerați mai sus este una toxică, nocivă, atât pentru corp, cât mai ales pentru minte. Burnout-ul, fie că este sub o formă vădită (irascibilitate, scăderea randamentului etc.) sau sub o formă ascunsă (depresie, lipsă de motivație etc.), poate apărea în orice moment, oricui, iar simptomele sunt pe cât de diverse, pe atât de impactante.

Întâlnim trei mari tipologii de burnout, după cum urmează:

  • Under-challenged: aici includem oamenii ale căror skill-uri nu sunt potrivite cu, sau la nivelul jobului executat. Această situație este des întâlnită în special printre angajații care își doresc un job anume, doar pentru că sună bine sau pentru că ei cred că îl pot face.
  • Overload: cea mai întâlnită formă, de care se lovesc foarte mulți angajați, datorită presiunii din stratul managerial, datorită volumului exagerat de muncă, datorită orelor extrem de lungi și pauzelor extrem de scurte, și, nu în ultimul rând, datorită forțării limitelor personale, fără un scop intrinsec sau benefic.
  • Neglect: angajații care nu sunt incluși în activități sau comunități, cei care se simt necalificați sau inutili, cei care sunt uitați într-un job sau un birou cu anii, și mai ales cei care se auto-neglijează (nu dau atenție propriilor ambiții, nu se educă pentru a ține pasul cu timpurile, nu se îngrijesc mental sau fizic și nu își acordă atenția necesară).

 

Simptome

Printre cele mai des întâlnite simptome ale burnout-ului putem enumera: anxietatea, reticența de a lua decizii, oboseala cronică, distanțarea de cercul social și de familie, mânie, apatie, cinism, probleme de sănătate (dureri stomacale, migrene etc.), obsesie asupra problemelor de la muncă sau din viață, pesimism, lipsă de încredere sau chiar depresie.

Desigur, acestora li se pot adăuga și alte simptome, depinzând de forma burnout-ului sau de personalitatea celui afectat.

Nu în ultimul rând, trebuie să vorbim și despre minciunile pe care și le spun, deseori, persoanele aflate în starea de burnout. Printre cele mai comune, sunt:

  • Sunt bine
  • Nimeni nu poate face acest job, în afară de mine
  • După vacanță totul va fi bine
  • Nu sunt eu de vină, ci mediul și toți ceilalți
  • Pot prelua cu drag taskuri în plus, pentru același salariu

Dacă regăsești aceste afirmații în vocabularul tău, poate e momentul să iei o pauză de relaxare vara asta și să descoperi exact ce se află în spatele lor. Nu lăsa burnout-ul să te acapareze, să îți domine cariera și viața. Cere ajutor și mai ales, ai tu grijă de tine!

 

Cum se tratează burnout-ul?

Pe scurt, cu o replică de tip clișeu, însă extrem de importantă: pune-te pe tine înainte! Da, poate părea o soluție egoistă, însă tu treci prin burnout, nu și comunitatea din jurul tău, mai ales cea de la job. Deci, urmând câțiva pași simpli, poți descoperi exact care e metoda optimă pentru tine, care sunt factorii determinanți, și care e situația reală în care te afli:

  • De ce lucrezi?
    • Care este motivul pentru care ai ales acest job, ce speri să obții de la el și care este scopul intrinsec pentru care îți desfășori activitatea zilnică? Este această activitate calibrată cu tine și idealurile tale?
  • Care sunt valorile tale?
    • În ce crezi? Ce vise și aspirații ai, și care sunt principiile pe care ți-ai clădit cariera? Regăsești aceste lucruri la actualul job și în actuala organizație în care te afli?
  • Care este definiția succesului?
    • Cum consideri tu că ar trebui să arate succesul, în special cel personal. Definiția a ceea ce îți dorești cu adevărat.
  • Ce ești dispus să faci pentru succes?
    • Compromisuri, concesii, sacrificii, eforturi. La ce ești deschis, ce anume poți face pentru a-ți atinge idealul și ce reprezintă pentru tine o limită peste care nu vei trece?

Pe lângă pașii de mai sus, trebuie să fii pregătit să îți cultivi propriile valori, un stil de viață ce te are în centrul său, și să înveți să te reconectezi cu tine însuți. Abia după ce vei recunoaște și vei înțelege ce anume nu funcționează corect sau ce anume declanșează burnout-ul, vei putea lua drumul către vindecare și către un viitor mai bun.

Concluzii

Toate cele de mai sus sunt doar o mică parte a descrierii acestei boli cronice de care suferă forța de muncă din lumea întreagă, nu doar din România. Cu ajutor reciproc, cu înțelegere, prin comunicare sinceră și prin recunoașterea a ceea ce simțim, calea către un stil de viață personal și profesional fără burnout e una deschisă și clară. E momentul să trecem de la sacrificiul personal la grija pentru noi, iar abia după aceea vom putea spune că avem un câmp al muncii sănătos și corect.

Vă îmbrățișez,
Andra

Dacă vrei să îți revii din burnout sau cunoști pe cineva aflat în acest impas, te invit să verifici programul HR Retreats, pe care l-am creat special pentru profesionistii de HR ce își doresc să aibă o relație sănătoasă cu munca lor!

Programe
Citește și alte articole pentru tine

Distribuie articolul